miercuri, 14 noiembrie 2012

Comorile ascunse din visele noastre

Comorile ascunse din visele noastre
de
Catherine Shainberg, PhD
Traim in corpul nostru, dar deseori uitam cat de conectati suntem, de fapt, cu el. Ne purtam ca si cum corpul nostru ar fi o fiinta extraterestra, cu care nu putem discuta, care trebuie dus in alta parte – ca un obiect – pentru a fi reparat. Traim abundenta normala de senzatii, emotii, sentimente si chiar dureri – dar, cu toate acestea, se pare ca nu putem intelege modul in care putem sa intervenim, puternic si eficient, pentru sanatatea propriului nostru corp. In schimb, ne cedam puterea noastra medicinii si medicamentelor, doctorului sau terapeutului, chiropracticianului, farmacistului, vindecatorului – sau chiar prietenilor nostri. Si de multe ori facem acest lucru, fara sa ne punem intrebarea „Pot sa ma vindec singur?”
Comoara se afla in visele noastre
Atunci cand vorbim despre sau cu corpul, este cel mai bine sa folosim imagini. Asta, pentru ca imaginile sunt limbajul pe care corpul il intelege mai bine decat cuvintele. Pentru a intelege ceea ce vreau sa spun, va voi spune o poveste:
Traia odata in Cracovia, un evreu care se numea Itzik, fiul lui Yekel. Plin de datorii si avand responsabilitatea unei familii numeroase, Eizic tanjea dupa ceva sau cineva care sa il elibereze de poveri. Dar nimic nu se vedea la orizont.
Intr-o noapte, Itzik a visat ceva ciudat. S-a vazut ca era la Praga si statea sub un pod construit peste raul Vltava, foarte aproape de palatul regelui. O vocea i-a spus: “Sapa”! Dar cand s-a trezit, Itzik nu a luat in considerare visul, ca si cum ar fi fost o nalucire. Simtea ca nu are nici resursele si nici puterea de a calatori atat de departe.
Dar visul tot revenea. Noapte de noapte, visa acelasi lucru. Intr-un final Itzik si-a dat seama ca nu va avea pace pana cand nu va merge in indepartata Praga, sa verifice daca era adevarat.
Cand a ajuns in capitala, extenuat si infometat, Itzik s-a dus direct la palatul regelui. Acolo, a recunoscut podul din visul sau, exact asa cum il vazuse in vis. Dar erau si soldati care pazeau podul. Ce sa faca?
A hotarat sa spuna, pur si simplu, adevarul. Si, dupa cum va inchipuiti, revelatiile lui Itzik i-au facut pe soldati sa rada si sa il tachineze. Unul dintre ei, i-a spus, razand, “Si eu am visat o comoara ingropata in Cracovia, in semineul din casa evreului Itzik! Si chiar acum ma duc dupa ea!”
Cand a auzit aceste cuvinte, Itzik, s-a iluminat brusc. S-a grabit sa se intoarca la Cracovia, a dat la o parte pietrele din semineul lui – si, surpriza! Acolo era o comoara.
Primul si cel mai evident mesaj al acestei povesti hasidice celebre este ca in interiorul nostru se afla o comoara, intotdeauna la indemana noastra. Dar ca aceasta comoara apare in visele noastre reprezinta un mesaj care e, de obicei, mai putin inteles sau sesizat.
Dar daca intelegem complet povestea, putem observa ca ni se spune ca in insasi starea noastra de vis se afla raspunsul la problemele noastre. In aceasta poveste, visatul este bagheta magica care disperseaza norii, deschide usile incuiate, misca muntii, curata panzele de paianjen si oglinzile murdare si releva comoara ascunsa din fiecare dintre noi.
E adevarat? Chiar putem sa ne folosim de visele noastre, pentru a ne curata corpul fizic, mental, emotional si spiritual? Ca sa putem raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa ne intrebam mai intai: “Ce este visatul?”
Doua creiere incompatibile
Avem doar un singur corp, dar avem doua maini, doua picioare, doi ochi si doua creiere. Fara aceste “perechi”, nu am putea nazui catre tensiunea echilibrului. Cu toate acestea, din pacate, o parte din mintea si din corpul nostru se atrofiaza, iar acest lucru slabeste si submineaza cealalta parte. De exemplu, daca va folositi prea des mana dreapta, se dezechilibreaza simetria naturala a posturii voastre.
Cele doua creiere (ca sa simplificam discutia, le vom numi creierul stang si creierul drept), prin traditie nu au convietuit fericiti unul langa celalalt. Creierul stang a dominat modul nostru de gandire, de la aparitia Iluminismului stiintific. El se ocupa de logica, limbaj, abstractizari, matematici, fizica, rezolvarea de probleme. Gandirea lui este secventiala, liniara, rationala si obiectiva. Activitatea lui se bazeaza pe legea cauzei si a efectului. Creierul stang tinde sa subaprecieze si sa submineze creierului drept cel subiectiv.
Pe de alta parte, creierul drept este implicat, in special, in tot ceea ce tine de corp si manifestarile lui de genul senzatii si emotii. Creierul drept interpreteaza expresiile faciale si miscarile corpului. El descifreaza viteza fulgerului, semnalele complexe si le reconstruieste pentru a invata. Astfel, de exemplu, creierul drept nu doar ca raporteaza aspectul si averea altor oameni, dar si face o evaluare a starii lor emotionale profunde.
Creierul drept opereaza instantaneu, holistic si intuitiv. In limba engleza, acest lucru este exprimat atat de corect, in constructia suntem “in-formati” de catre creierul drept, care preia tiparele, modeleaza si interactioneaza cu formele. Deci, cilii nostri pentru miros sunt „in-formati” de forma moleculelor care plutesc spre nasurile noastre. In urechile noastre sunt imprimate unde de tipare de sunet, iar in ochi, lungimea de unda a radiatiei electromagnetice.
Creierul drept nu doar ca primeste, dar si reactioneaza la impulsurile lumii exterioare si a fluctuatiilor din corpurile noastre. Face acest lucru, adunand gramezi de tipare, forme si miscare, in constiinta noastra. Creierul nostru drept interactiv viseaza activ, zi si noapte.
Atunci, de ce subevaluam aceasta parte geamana din noi? Daca suntem dreptaci, ne-am gandit vreodata sa ne taiem bratul stang – pur si simplu, pentru ca nu este la fel de folositor ca si cel drept? Cine ne spune ca creierul nostru drept nu e folositor?
Raspunsul este, bineinteles, creierul stang! Creierul stang pretinde atentia noastra si refuza sa renunte la prerogativele sale. Ne spune ca cunoasterea creierul drept este reprezentata de vise – iar visele sunt doar fantezii. Dar chiar asa sa fie?
Visatul si fantezia
Inainte de a trece la descrierea puterilor uitate ale visatului, trebuie sa dam la o parte ideea ca visatul si fantezia sunt unul si acelasi lucru. Creierul stang, deoarece are multa vointa, este agresiv si competitiv, isi traseaza obiective si porneste sa le duca la indeplinire. Fantezia este modul creierului stang de a deturna adevarata noastra visare, de la scopurile sale.
De exemplu, putem avea fantezii ca seful nostru este concediat, deoarece a furat banii companiei, si, surpriza, ni se ofera noua postul lui! Fantezia se serveste pe sine. Cererile noastre, asteptarile, dorintele, dorurile noastre dar si resentimentele ne coloreaza fantezia si rezultatele sale. Adevarata visare nu are de-a face cu asemenea rautati. Reactia ei este jucausa, asemanatoare celei a unui copil. Daca faci o grimasa, va scoate limba. In fata unei femei frumoase, se va lumina, plina de arome minunate si peisaje extraordinare. Visatul raspunde la ceea ce percepe, dar nu in mod simplist, prostesc, ci intr-un mod direct, spontan si creator.
Noi numim aceasta visare, “Imaginatie activa”.
“Hrana sanatoasa” a inrudirii.
Imaginati-va un copil despartit de mama sa, la o varsta frageda. El plange si plange – si continua sa planga si la maturitate.
Cu ce se hraneste? Cu cuvinte. “Vorbitul vindeca”. Din pacate, vorbitul vindeca doar mintea. Nu poate avea efect asupra bietului corp, care inca tanjeste dupa mainile si mangaierile blande ale mamei, dupa sunetul dulce al alintarilor sale, dupa stralucirea ochilor si a zambetului sau.
Cuvintele doar infasoara mai bine, in jurul corpului in suferinta, povestea tragica a pierderii. Ele nu pot vindeca corpul de foamea care il mistuie. Doar “in-formand” creierul drept – prin Imaginatia activa care ii hraneste experientele traite, relatiile intrupate, sustinerea de care are atat de disperat nevoie – doar in acest mod poate fi abordat vidul lipsei de structura. In-formand creierul drept prin Imaginatie Activa, structurile de configuratie, denaturate de lipsa timpurie, pot fi descoperite si reconfigurate.
Cum putem in-forma creierul drept, prin Imaginatie activa? Cum functioneaza, de fapt?
Pentru inceput, printr-un terapeut sau orice alt fel de ajutor, creierul drept preia instantaneu sunetul urechii care asculta, privirea ochilor iubitori, simtirea mainii care mangaie corpul sau chiar si prezenta lui in apropiere. Jumatate din vindecare se face prin prezenta atenta, prin grija sau atingere.
Chiar si la distanta, creierul drept se comporta ca un radio, receptionand forma acestor frecvente iubitoare. Noi traim acest fenomen in viata cotidiana, atunci cand ne gandim la o persoana si ea ne suna in urmatoarea ora sau a doua zi. Imaginea chipului acelei persoane si emotia generata in creierul nostru drept, trimite un semnal localizat spre cealalta persoana, la fel cum o statie radio trimite semnale specifice pentru a fi receptionate. Rezonanta la ganduri subtile si sentiment sunt atributele creierului drept.
Ingrijirea personala a durerilor noastre
Datorita abilitatii creierului drept de a functiona asa cum am descris mai sus, nu trebuie sa asteptam ca sa functionam corect! Ajutandu-ne pe noi, altii ne pot stimula receptivitatea. Dar putem avea grija de pe noi insine, in acelasi mod. De fapt, fiind tot timpul prezenti in corpurile noastre, putem face ca acest lucru cu mai multa putere decat oricine altcineva. Avem nevoie doar sa ne intoarcem toate simturile in interior si sa ascultam propriile noastre nevoi.
Cu ce incepem? Cu corpurile noastre. Mai intai, incepem reconfigurarea configuratiilor de lipsa, avand grija de durerile si disconforturile din corpul nostru. Cand ne contractam de durere si incercam sa ne indepartam de ea, sustinem tiparul lipsei. Cand ne depasim impulsul natural de fuga si incepem sa ii oferim creierului drept, experientele, energiile subtile si sustinerea de care corpul nostru are nevoie, putem inversa configuratia negativa si crea vindecare.
Iata cum putem face acest lucru:
Abordarea durerii personale
Inchideti ochii, respirati incet de 3 ori si numarati de la trei inapoi la unu. Vedeti cifra unu, inalta, clara si foarte luminoasa.
Acum, intoarceti ochii spre interior – in interiorul corpului vostru – lasati ca vederea voastra sa se duca in zona durerii fizice, emotionale sau mentale. Lasati-va in-formati de durere: Cum arata? Ce culoare are? Cum miroase? Are textura sau sunet? Este rece sau calda? Acuta sau surda? Uda sau uscata? Descrieti-va voua insiva, tot ce “vedeti” despre durere.
In timp ce facem acest lucru, veti fi impulsionati sa faceti ceva in legatura cu ceea ce “vedeti”. De exemplu, sa ne imaginam ca sunteti in-formati ca aveti o fractura mica a unui os. Cum puteti sa o abordati? Raspunsul se afla doar in propriile voastre impulsuri interioare. Va jucati, asa cum faceati cand erati copii. Improvizati. De exemplu, poate va va veni ideea sa umpleti crapatura cu o raza de soare. Sau poate veti avea impulsul sa o lipiti cu o pasta alba ca guma de mestecat. Gasiti-va propriile imagini. Ati primit imaginea interioara a unei fracturi si ii raspundeti tot cu o imagine.
Astfel, va hraniti creierul drept. Prin retelele neuronale, aceasta noua imagine ii este trimisa osului. Osul vostru, informat corespunzator, grabeste vindecarea.
Va rog sa nu credeti ceea ce va spun! In schimb, testati-o in mod activ. Cuvintele nu pot in-forma. Dar imaginile receptionate, traite complet si intrupate pot face acest lucru. Data viitoare cand va mai doare ceva, folositi imaginatia activa, ca sa va vindecati.
Reactia la in-formarea interioara
Durere – contractia – nu este singurul mod in care putem accesa creierul drept. Relaxarea ofera o in-formare la fel de potrivita. De exemplu, cand motaiti dar nu ati adormit inca, brusc e posibil sa simtiti ca sunteti invadati de senzatii neobisnuite, de culorii vii, lumini, imagini ciudate sau imagini juxtapuse. Aceste imagini (numite hipnagogice) reveleaza contururile din creierul vostru drept. Cand sunteti pe cale sa adormiti, iar stimulii exteriori sunt inchisi sau muti, creierul drept iese la suprafata ca o insula, din uitarea somnului.
Visele voastre va ofera un alt puzzle neterminat, la care puteti sa va aduceti propriul aport. De exemplu, visati ca sunteti inghititi de un torent de apa. Va treziti si simtiti ca va este frica. Dar, dupa ce contemplati putin, va dati seama ca viata voastra este mult prea ocupata si ca voi nu mai detineti controlul. Ce e de facut, in acest caz? Va sunati, panicati, terapeutul? Posibil. Dar o modalitate mai buna este sa va asezati, sa inchideti ochii si va reintoarceti in vis. Aceasta metoda de a va aborda fricile este mai rapida si mai ieftina si va ofera posibilitatea de a fi liberi si independenti.
Iata cum ati putea proceda:
Abordarea visului
Inchideti ochii, respirati incet de 3 ori si numarati de la trei, inapoi la unu. Vedeti cifra unu, inalta, clara si foarte luminoasa.
Acum, reintoarceti-va in vis. Vedeti cum sunteti inghitit de torentul de apa. Cum va puteti salva singuri? Ati putea, de exemplu, sa va relaxati complet si sa va lasati purtati de apele involburate. In curand ajungeti pe o mare calma. Sau puteti sa va agatati de o creanga si sa urcati pe ea, pentru a iesi din apele involburate. Sau ati putea decide sa va scufundati, pur si simplu, la fundul apei, sa ramaneti acolo, devenind insasi apa, apoi sa iesiti la suprafata si sa va dati seama ca apele sunt calme. Vedeti ce se intampla. Cand simtiti ca miscarea s-a sfarsit, expirati si deschideti ochii.
Deci aveti multe optiuni. Dar va rog sa va amintiti acest lucru: atunci cand reintrati in vis, doar una dintre aceste posibilitati va iesi la suprafata. Imaginea din vis si optiunea pe care v-o ofera sunt si diagnostic si vindecare. Veti gasi rezolvarea unei imagini difícile, prin desfasurarea visului vostru activ si in cardul acestui proces va in-formati corpul de scaderea intensitatii furtunii fizice, emotionale sau mentale. Ati participat direct la propria voastra vindecare.
Dialogul cu creierul vostru drept
Veti fi satisfacut, daca doar reactionati la o durere sau la un vis? Cum ar fi daca ati vorbi direct, cu creierul vostru drept? Stiti ca are nevoie de ajutorul vostru, ca sa revina la starea de sanatate si sa ramana asa. Nu sunteti tentati sa aflati ce comoara se afla sub semineul vostru emotional? Sa dati la o parte pietrele, care v-au limitat si v-au ascuns ceva? Sa va afundati nestingheriti in spatiul din voi, care tocmai s-a deschis?
Pentru asta, trebuie sa actionati. Trebuie sa puneti o intrebare si sa asteptati ca raspunsul sa ajunga la voi – nu in cuvinte, ci printr-o experienta 3D completa, cu sunet stereo. Creierul vostru drept este ca un copil bine ingrijit. Cu cat indraznesti sa ii pui mai multe intrebari, cu atat va fi mai activ, mai plin de viata si mai jucaus. Foarte curand, va materializa bucuros cornul abundentei din lumea sa ascunsa. Copilul vostru plangacios devenit un adult trist, se satura brusc.
Daca va dati atentie voua insiva, sunteti hranit, imbogatit, miscat si transformat. Vechea configuratie a pierderii si a saraciei se destrama, se transmuta si ajunge in taramul promis, al laptelui si mierii. Abundenta, bogatie, creativitate, bucurie, gratie divina, iubire, frumusete – toate rasarite din taramul interior. Ca sa ajungeti la acest lucru, folositi aceasta in-formare:
Dialogul cu propria voastra lume a visului
Inchideti ochii, respirati incet de 3 ori si numarati de la trei inapoi la unu. Vedeti cifra unu, inalta, clara si foarte luminoasa.
Imaginati-va ca stati pe o pajiste si priviti cerul limpede, albastru. Va intindeti la soare, prindeti o raza de soare si o folositi ca sa desenati un cerc de lumina, in partea dreapta a cerului. Expirati si lasati bratele in jos.
Priviti in interiorul cercului de lumina si vedeti ce minuni apar in fata ochilor vostri. Cand ati vazut, daca e nevoie raspundeti direct. Sau daca imaginea va completeaza si va satisface, expirati si deschideti ochii.
Exista o varietate infinita de moduri de a lua legatura cu Sursa imaginara. Puteti obtine indicii despre cum sa faceti acest lucru, daca va modelati dupa poet. Poetul locuieste in teritoriu nimanui, cel dintre imagini si cuvinte. El ne scoate din modul nostru normal de a vedea imaginile, prin juxtapunere sau pe sarite, intr-un mod paradoxal sau prin efecte neasteptate, catre schimbari bruste de directie. Configuratiile dense sunt inlaturate, iar unele noi se reconfigureaza. Puteti invata foarte multe din maiestria poetului.
Reamintiti-va ca creierul vostru stang vrea sa discrediteze tot ceea ce tocmai ati citit. Creierul vostru drept, in schimb, prinde momeala tiparului, imaginii, atingerii, sunetului, mirosului si gustului.
Va veti hrani copilul interior, cu mancarurile sanatoase ale imaginatiei? Daca veti proceda asa, nu numai ca va veti vindeca, dar va veti si propulsa catre aventuri noi si incitante. Ca si Itzik din Cracovia, daca veti participa activ in propriul vis, veti descoperi comorile ascunse in inima voastra. Acolo se afla mostenirea innascuta legata de sanatate, de abundenta, de fericire si de o viata echilibrata.
Acest articol a fost tradus si publicat pentru prima data in limba romana de catre Editura For You.http://www.editura-foryou.ro/

Sa va fie de folos!
Namaste! Elenax3 - SensulVietii44
Buc 14 nov 2012

DESPRE RUGACIUNEA "TATAL NOSTRU"

DESPRE RUGACIUNEA "TATAL NOSTRU"- preluare
"Tatal Nostru" este rugaciunea pe care ne-a lasat-o Iisus Hristos,
ori numai aceasta cunoastere, a provenientei sale,
ne vorbeste de la sine despre puterea si lumina sa.

 Multi descanta de deochi cu "Tatal Nostru" si efectul este intotdeauna imediat. Si nu-i o pura intamplare faptul simplu ca "Tatal Nostru" purifica si parca topeste... orice energie tulbure care-l impresoara pe cel deocheat.

De fapt, noi - cu totii - suntem ca si deocheati cand traim astfel de stari. Suntem ca intr-un intuneric, ca intro pasla groasa de ceata, in stare de prizonieri. Mintea noastra si energiile interioare sunt atunci inchise in suferinta mentala. Vedem cum ne gandim obsedant la un lucru, la un om, la o situatie, ne cuprinde insomnia, teama paralizanta, ori ingrijorarea si nemultumirea, senzatia ca lumea este facuta numai din durere si ... nu mai stim cum sa iesim de acolo.

Nu sta prea multa vreme in deprimare, in suferinta.  Nu cauta prea mult la ce-ai gresit, la ce ai facut rau, ori la ce au gresit altii fata de tine. Iesi din grota starilor joase ale constiintei, care te indeamna sa te simti rau, nefericit, infricosat, ingrijorat si nemultumit. De vei sta prea mult acolo, te vei scufunda in Iad si o vei face prin libera ta alegere. Viziteaza Iadul, dar nu locui in el.

Spune "Tatal Nostru" cand nu te simti bine.

Cand esti ingrijorat peste masura, ori nemultumit. Cand simti ca urasti, ori ca nu mai poti. Cand esti deprimat, tulburat, ori nefericit.
Cand gandul la ziua de maine te copleseste... Spune "Tatal Nostru"...
Ai sa observi ca te vei lovi de o dificultate puternica. Nu poti sa spui "Tatal Nostru". Nu te poti concentra asupra rugaciunii, caci gandul tau zboara tot acolo, in negriciunea mentala, in suferinta care te bintuie. S-ar putea sa spui primele doua-trei randuri ale rugaciunii, apoi te trezesti ca ai uitat cuvintele urmatoare, ori ca te gandesti tot la suferinta ta.
Nu renunta. Spune rugaciunea. Caut-o cu mintea, cu tot sufletul tau si spune-o mai departe. Pune mintea ta sa se concentreze asupra rugaciunii, pana ce o poate spune fara gres, de la inceput si pana la sfarsit.
Daca uiti rugaciunea si daca te trezesti ca nu te poti concentra asupra ei... este semn ca te afli in campuri de suferinta, care vor sa te retina in ele, prin puterea Legii Atractiei. Mintea va fi atrasa tot mai mult spre constiinta suferintei pana ce va iesi de acolo concentrindu-se asupra rugaciunii.

 Este foarte important sa stii ca "Tatal Nostru" trebuie repetat. Trebuie spus fara intrerupere, din nou si din nou, cu tot sufletul, cu toata concentrarea mentala, pana ce vei simti ca te-ai eliberat... din campurile care te-au inlantuit, din suferinta.  Cand vei iesi de acolo, te vei simti linistit si vei putea sa atragi la tine ganduri si sentimente de incredere, de bucurie, de iubire sau macar de multumire. … »



Avantajele rugaciunii:

Edgar Cayce, celebrul medium american considera ca modalitatile de patrundere a bolilor si suferintei corpului uman, sunt urmarea "otravurilor cognitive", secretate de gandurile negative. 
Astfel in Statele Unite s-a lansat o adevarata campanie a optimismului si celebrul indemn "think positive"  s-a popularizat tot mai mult in randul oamenilor.
Cayce spunea: "Gandind pozitiv putem vindeca, gandurile optimiste avand puterea de a actiona benefic asupra organismului regland activitatea glandelor vitale".
Cayce recomanda pentru aceasta un mijloc simplu si fundamental de meditatie, prin intermediul rugaciunii Tatal Nostru.Totodata , el explica corespondenta dintre fiecare verset al rugaciunii si respectivii centrii glandulari ce sunt influentati de aceasta.
"Trebuie sa incerci sa resimti fiecare val de semnificatie al fiecarui verset, sa extragi sensul energetic al acestuia si sa il directionezi catre organul in cauza, sa simti cum acest verset curge prin corpul tau. Caci se produce in corpul fizic un raspuns la reprezentarile corpului energetic: se construieste astfel o reactie chimica, fiind posibila vindecarea",concluziona autorul.

Iata asadar dupa Edgar Cayce, corepondenta intre versetele rugaciunii si principalele glande endocrine stimulate:


TATAL NOSTRU CARE ESTI IN CERURI actioneaza asupra glandei pituitare, cu rol de declansator al procesului

SFINTEASCA-SE NUMELE TAU actioneaza asupra glandei pineale

VIE IMPARATIA TA deschide tiroida si regleaza functia acesteia
FACA-SE VOIA TA PRECUM IN CER deschide tiroida

ASA SI PE PAMANT actioneaza asupra timusului
PAINEA NOASTRA CEA SPRE FIINTA DA-NE-O NOUA ASTAZI deschide gonadele, glandele sexuale masculine si feminine
SI NE IARTA NOUA GRESELILE DUPA CUM SI NOI IERTAM actioneaza asupra glandelor suprarenale
SI NU NE DUCE PE NOI IN ISPITA actioneaza asupra celulelor Lyden, celule secretoare de hormoni
SI NE FERESTE DE CEL RAU actioneaza din noi asupra timusului
CA A TA ESTE IMPARATIA actioneaza din nou asupra tiroidei
SI PUTEREA actioneaza asupra glandei pineale
SI MARIREA redeschide pituitara
AMIN  formula de inchidere a acestor centri energetici si de
reconectare la planul terestru.
 

Astfel Cayce este de parere ca riscul aparitiei unor boli sau afectiuni nervoase este nealarmant pentru persoanele care gandesc pozitiv sau se roaga in mod frecvent.


Try to Remember:

Omul sfintzeshte locul - fa tot ce poti, cu ceea ce ai, acolo unde te afli - peste tot este imparatzia lui Dumnezeu! de tine depinde sa faci coltzul de RAI pe care l-ai visat.


BOALA = Lipsa de grija fata de propriul trup!

Ca sa fii fericit:

1) Curăţă-ţi inima de ură, frică si egoism.
2) Scuteşte-ti mintea de preocupări inutile.
3) Simplifică-ţi viata şi fă-o mai frumoasă.
4) Dăruieşte mai mult şi aşteaptă mai puţin.
5) Iubeşte mai mult şi scutură-te de pământ,
    pentru ca în viaţa asta, tu trebuie să fii soluţia, nu problema.

- Un om bine informat valoreaza cat doi si poate fi mai greu de manipulat. Informatiile te ajuta dar nu te fac mai destept.

* Soare in suflet si in zambet iti doresc!
Bebe

vineri, 19 octombrie 2012

PSIHOCARDIOLOGIA;Deschideti-va sufletul!Emotiile negative pot fi fatale




 




Nu numai tigarile si friptura de porc uzeaza motorul vietii. Treptat, specialistii descopera cu uimire ce legaturi stranse exista intre universul nostru afectiv si sanatatea inimii. O noua disciplina medicala, psihocardiologia, cerceteaza cand si in ce fel frica, furia si tristetea ne ameninta viata.

O piatra pe inima


N-a fumat niciodata. Merge regulat la inot. Valorile colesterolului sunt in ordine, tensiunea putin sub limita normala. Corina Popa (numele e schimbat) e un model de persoana sanatoasa. In pericol sunt altii, credea ea: fumatorii, supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar in vara anului 2007... Corina se prabuseste la ea in casa, cu dureri puternice in piept, in bratul stang si in maxilar. Vomita. Fiica ei cheama salvarea: se pare ca e vorba de un infarct. La spital, medicii nu-si cred ochilor. Cand examineaza cu cateterul vasele coronariene, cautand portiuni ingustate sau obturari care in mod normal constituie cauza unui infarct, nu gasesc nimic. Tinand seama de varsta pacientei, 69 de ani, vasele de sange sunt ireprosabile. Largi ca niste tevi abia iesite din fabricatie. Abia dupa o ecografie, care pune in evidenta o deformare neobisnuita a inimii, medicii reusesc sa ajunga la o concluzie: Corina Popa sufera de asa-numitul "sindrom al inimii zdrobite". "Din fericire", explica ei, "boala nu reprezinta un pericol pentru viata pacientului, insa primele simptome sunt identice cu ale infarctului. Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizeaza pentru un scurt interval de timp muschiul inimii."
Din discutiile cu pacienta, reiese ca inainte de incident, ea se afla la capatul puterilor. Cu un an si jumatate in urma, sotul ei murise de cancer pulmonar, dupa 45 de ani de casnicie. Corina il ingrijise zi si noapte, fara sa se crute, iar dupa moartea lui, avusese luni intregi atacuri de panica. Pierderea tovarasului de viata o imbolnavise - ii zdrobise inima.
Exista cateva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situatie. Se spune: "Am o piatra pe inima" sau "Mi s-a oprit inima de frica" ori, ca in cazul nostru: "Asta mi-a zdrobit inima". Intre timp, medicii au aflat cat adevar ascund aceste zicale.

Sufletul ucigas

Durerile sufletesti pot omori inima


Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multa vreme un exemplu de mecanism robust: o pompa de marimea unui pumn, care se contracta de aproximativ 100.000 de ori pe zi, lasand sa treaca prin ea cam 7000 litri de sange - volumul unei cazi de baie, inmultit cu 46.. O pompa ce functioneaza in general fara necesitati de intretinere, timp de mai multe decenii, cu conditia ca tevile ei de alimentare sa nu se infunde, datorita unor influente genetice sau unui mod de viata nesanatos - intelegand prin asta fumatul, alimentatia bogata in grasimi animale, sedentarismul. Acum cativa ani, cand primii medici si psihologi si-au pus intrebarea daca nu cumva suferintele psihice "ataca inima" literalmente, ei au fost intampinati cu zambete ingaduitoare. Insa de atunci si pana astazi, psihocardiologia, disciplina medicala specializata in efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii, a prins contur si a castigat teren. Au iesit de sub tipar manuale voluminoase. Iar in tot mai multe spitale din Occident, lucreaza mana in mana cardiologi, specialisti in psihosomatica si psihologi.
Aceasta noua orientare medicala are la baza constatarea ca durerile sufletului au suficienta putere pentru a provoca o paralizie a unor portiuni din miocard.

 
Boala a fost numita "sindromul inimii zdrobite" si, din nefericire, ea duce adesea la declansarea unui infarct cu posibile urmari fatale. Iar lista sentimentelor nocive este lunga: furia, nervii nestapaniti, frica, tristetea si mania presupun riscuri de care nu suntem constienti, la fel ca si epuizarea, descurajarea si depresia.
Unii sunt afectati indata dupa un eveniment traumatizant: dupa o catastrofa naturala cum ar fi un cutremur, dupa un atac terorist, dupa ce au primit vestea mortii unei persoane apropiate, dupa un accident. Altii, cum este Corina Popa, sufera de o perioada indelungata, pentru ca la un moment dat sa se prabuseasca, fara sa poata fi identificata o cauza imediata. Insa cel mai adesea se constata o suprapunere a ambelor variante. "Tipica este combinatia celor doua forme de solicitare - cronica si acuta", afirma specialistii. "Deja cu luni de zile inainte de infarctul propriu-zis, pacientii se simt extrem de obositi, extenuati si lipsiti de energie. Ingrijorati de starea lor, multi se prezinta la medic. Daca apoi se adauga si o enervare brusca, infarctul se produce instantaneu."
Ce se petrece acolo, sub piele, muschi si coaste? Cum se ajunge de la stari de spirit la obturari ale vaselor de sange? Cum paralizeaza sufletul inima? Pana in prezent, cercetatorii n-au elucidat toate detaliile acestor procese primejdioase, insa esenta lor este mai presus de orice dubiu: cand tristetea, starile conflictuale, frustrarea sau melancolia dureaza saptamani si luni, ele nu mai inseamna pentru organism decat un singur lucru - stres si anume in varianta sa nesanatoasa, cronica: sindromul inimilor zdrobite. Efectul lui nu este totdeauna mortal.
Unii dintre cei loviti isi revin. In schimb, altii au mai mult ghinion: la ei stresul forteaza indesirea batailor inimii si totodata deteriorarea vaselor. Acestea devin mai rigide si se ingusteaza, acoperindu-se cu depuneri ce pot impiedica circulatia normala a sangelui. Ori se fisureaza si formeaza cheaguri - un risc cu atat mai crescut, cu cat sangele pacientului respectiv tinde sa se coaguleze mai rapid. In punctul acesta, pericolul de infarct e major.


Lipsa aprecierii


In cazul lui Valentin Abrudan, factorul declansator al infarctului a fost o cearta cu seful. Barbatul lucra ca indrumator pentru persoanele cu handicap. "La serviciu ma aflam intr-o agitatie permanenta, nu-mi permiteam nici o clipa de odihna", povesteste el. "Treptele in institutie le urcam si le coboram cate trei odata, aveam mereu sentimentul ca nu-mi fac munca indeajuns de repede." Apoi a aparut o colega noua, care a inceput sa-l sicaneze sistematic. In cele din urma, a sosit si ziua cand seful i-a spus in fata ca vrea sa scape de el - dupa mai mult de zece ani. Abrudan a facut infarctul la sase ore dupa acea discutie, seara in pat.. Abia implinise 40 de ani. Dusese intotdeauna o viata sanatoasa, era vegetarian si practica regulat joggingul, nu avea obiceiul sa fumeze si consuma foarte rar alcool. In acelasi timp insa, traia neincetat sub tensiune. Iar in final, fusese supus unui ultim soc. Statisticile medicale atesta fara putinta de tagada faptul ca relatiile dificile la locul de munca obosesc inima. Enervarile permanente la serviciu dubleaza riscul de infarct la persoane initial sanatoase.
Al doilea punct sensibil in atmosfera zilnica de la lucru este lipsa de apreciere: oamenii dau ce au mai bun in ei in profesie si nu se simt recompensati pentru aceasta. Recompensarea insuficienta poate imbraca forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor sanse de promovare, nesiguranta locului de munca, un sef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numara, de pilda, medicii secundari, care presteaza o munca de raspundere, sunt prost platiti si nici n-au vreun cuvant de spus in cadrul ierarhiilor rigide din spitale. Sau mamele active profesional, care se istovesc pe doua fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocatia daruirii, care isi cheltuiesc energia pentru altii, fara nici un fel de recunostinta.

Deschideti-va sufletul! Emotiile negative pot fi fatale


Este un fapt dovedit ca oamenii care suporta un stres emotional cronic percep altfel lumea inconjuratoare, iar acesta e inceputul unui cerc vicios: la ei pragul de "alarma" a coborat sub limita normala, creierul lor este mai atent si mai receptiv la stimulii exteriori. Au deseori reactii de spaima ori emotie, organismul lor se comporta in fata unor situatii banale, cotidiene, ca si cum ar fi unele de extrema urgenta. E vorba de oameni care n-au posibilitatea sa discute cu cineva despre emotiile lor negative. Ei nu se elibereaza de aceste sentimente, ci le retin si le refuleaza. Cu consecinte fatale pentru sanatatea inimii.
Foarte aproape de marginea prapastiei se afla persoanele caracterizate printr-o tristete patologica: depresivii au un risc de infarct de doua ori mai mare, comparativ cu semenii lor mai deschisi si exuberanti. Depresia constituie un stres permanent pentru organism. Un depresiv se gaseste continuu intr-o stare de tensiune distructiva, care modifica intregul metabolism. Din perspectiva unui posibil infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decat factorii fizici de risc cunoscuti, ca fumatul ori hipertensiunea arteriala. "Depresivii trebuie sa invete treptat ca pot avea din nou incredere in propriul lor corp", spun medicii. De pilda, prin psihoterapie, tehnici de relaxare sau programe echilibrate de sport.
Revizuirea modului de gandire, schimbarea atitudinii, relaxarea - pentru aceasta, cei mai multi necesita ajutorul unui profesionist. Dar multe victime ale stresului merg pe aceasta cale numai dupa ce pompa sistemului lor circulator a cedat. Desi ar putea lua masuri cu mult inainte de colaps: cine nu-si poate depasi tristetea, cine se teme ca va deveni depresiv ar trebui neaparat sa aiba o discutie sincera cu medicul sau de familie, ori sa se adreseze unui psihiatru sau psiholog. Daca problema nu e inca presanta, destule se pot rezolva si cu pasi mici. Concret, aceasta inseamna: fragmentati-va programul de munca cu pauze, mergeti la fereastra, priviti afara si visati cu ochii deschisi. Cand va simtiti la stramtoare, calmati-va deliberat cu ajutorul respiratiei sau vizualizati imagini ce va inspira liniste, pentru a va distanta emotional de situatia care va streseaza.

 
Pompa cu functionare non-stop

Fara ca noi sa fim constienti de asta, inima noastra isi face datoria neintrerupt, zi si noapte. Invatam s-o pretuim abia cand se defecteaza.


Marimea


Inima este cat pumnul stapanului ei.


Greutatea
* La un adult: 300-350 grame.

Pulsul in stare de repaos (batai pe minut)


* Adult: 60-80
* Nou-nascut: 140
* Maratonist: 35


Numarul batailor de inima la un adult


* In cursul unei zile: 100.000
* In 70 de ani de viata: circa 3 miliarde.


Inceputul


Din a patra saptamana de sarcina, inima embrionului incepe sa pulseze in abdomenul mamei.


Capacitatea de transport


* Pe zi: 7000 litri de sange (de 46 de ori volumul unei cazi de baie).
* In 70 de ani de viata: 178 milioane litri de sange.

Oprirea


Inima inceteaza sa bata abia la trei pana la cinci minute dupa ce omul si-a dat ultima suflare. Daca inima se opreste prima, dureaza doar 30-60 secunde pana cand dispare si respiratia.

Infarctul


Din numarul total de infarcturi, aproape o treime conduc la un deznodamant fatal. Majoritatea au loc in orele diminetii.
Dar si cine nu lucreaza poate trai in conditii de stres cronic. Sa fii somer si sa primesti zilnic cate un nou refuz la o cerere de angajare, sa porti un razboi conjugal ori sa-ti ingrijesti mama bolnava de Alzheimer - asemenea lucruri macina sufletul, la fel ca suprasolicitarea si subaprecierea de la serviciu. E o schema care se repeta la infinit: munca peste puteri, pentru a plati ratele la casa si datoriile. La un moment dat, cand randamentul scade, visul se spulbera, statutul social e compromis, relatia cu partenerul se uzeaza din pricina problemelor. Apoi, pe neasteptate, catastrofa: infarct.
Nu oricine munceste din greu sau are de depasit o serie de probleme personale se confrunta cu acelasi grad de risc. Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de experienta acumulata si atitudinile dobandite. Ce exigenta avem fata de noi insine? In ce masura suntem obsedati de performanta? Ce importanta acordam situatiilor critice? Le putem gestiona? Pentru unii, o cearta cu nevasta ori toanele sefului reprezinta doar o solicitare nervoasa in plus, pe cand altii se distrug din cauza lor.

 

DECI, VA ROG, LUATI AMINTE SI AVETI GRIJA DE VOI SI DE INIMIOARELE VOASTRE!


(material primit pe mail in mai 2012)

SA VA FIE DE FOLOS, CU MARE DRAG, Elenax3 - SensulVietii44

--


--

miercuri, 4 iulie 2012

ESTI EVOLUAT SPIRITUAL ???


in aceste vremuri tulburi e necesar sa reflectezi la asta.

Repere psihologice ale omului evoluat spiritual

spirit
spirit
In primul rand calmul este o caracteristica speciala a acestui om. Te afli intr-o mare de oameni agitati si dintr-o data vezi pe unul dintre ei ca e linistit si ca surade ca si cum nu ar fi deloc afectat de toata nebunia momentului. Deja vrei sa te indrepti spre el, sa il cunosti. Simti ca are ceva special si nu stii ce. Surasul lui nu e un suras orgolios, nu pare sa spuna “eu de voi rad acum”, ci e un suras care pare sa spuna ”stai linistit, si aceasta problema va trece si va veni iar soarele”.
Da, optimismul este ceea ce nu trebuie sa lipseasca din personalitatea acestui om. In orice situatie stie ca exista si ceva de invatat din aceea agitatie, stie ca fiecare problema poarta in ea si solutia, dar inca nu e vizibila. Increderea in sine e atat de puternica, incat chiar si atunci cand oamenii din jur spun ca nu exista sanse de reusita, omul superior nu renunta. Nu mai are cum sa renunte, a investit tot sufletul in ceea ce face, daca ar renunta si-ar lasa acolo sufletul si ar ramane gol pe dinauntru.
Foarte grea este urmatoarea caracteristica: asteptarea. Omul superior nu se plictiseste asteptand, el asteapta altfel decat ceilalti oameni. Pentru el asteptarea este cea care da valoare lucrului pe care il asteapta. Cum de poate sa astepte fara sa se plictiseasca ca ceilalti? Isi tine mintea atenta, sub control. Nu o lasa sa sara de la un gand la altul, el e atent numai la ceea ce cauta, ca un vanator in cautarea unei prazi. Nu renunta, nu se plictiseste de asteptare.
Cand cineva spune minciuni sau barfe despre el, acest om rade – nu intoarce vorbele in avantajul lui. Stie ca are de-a face cu niste copii imaturi. Rezistenta la barfele si minciunile celorlalti este o alta caracteristica a personalitatii perfecte. Daca vrei sa reusesti asta si tu va trebui sa iti spui de fiecare data ca acesti oameni care te vorbesc de rau, de fapt au ei acele probleme pe care le pun pe umerii tai. Nu ii judeca, ci accepta ceea ce spun ei cu acelasi suras calm si detasat.
Razbunarea este un cuvant care nu exista pentru omul care vrea sa se dezvolte. Razbunarea te face mic in ochii tai si ai lumii. Daca cineva simte dorinta de razbunare inseamna ca plateste cu aceeasi moneda raul care i-a fost facut. Asta pentru ca nu are monede mai valoroase. Omul superior iarta persoana care i-a facut rau, dar incearca sa repare acel rau. Nu sta cu mainile in san si nu face nimic, ci actioneaza, isi urmareste obiectivele. Nu se roaga de nimeni si din aceasta cauza pare un pic nesociabil. Oamenii din jurul lui ar vrea ca acesta sa ceara ajutor, nu le place sa aiba langa ei un om autonom. Insa omul pornit pe calea dezvoltarii personale este din ce in ce mai autonom. Fiecare zi ce trece el se maturizeaza si de la starea de copil neajutorat devine adult.
Visul – atunci cand un om incepe sa se dezvolte isi schimba visele, viata lui ii cere sa viseze ca zboara mai sus. Vrea mai mult, nu se mai multumeste sa fie numai bucuros, ci vrea sa fie fericit. Nu ii mai este de ajuns o viata calduta, vrea o viata fierbinte. Cu toate astea obiectivele pe care si le stabileste nu ii devin obsesie. Daca ai inceput deja sa mergi pe aceasta cale stii ca omul superior este flexibil. Daca un obiectiv este de neatins nu se sinucide, se adapteaza. Nu trece peste cadavre ca sa isi atinga obiectivul – stie cand sa renunte.
E perfect adaptat la resursele pe care le are, nu sufera pentru ca dupa luni vine marti. Stie ca ceea ce e inevitabil trebuie acceptat cu calm. Atunci cand nu reuseste sa isi atinga obiectivele, cand are parte de esec, isi reanalizeaza strategia si o adapteaza. Pentru el succesul sau esecul sunt fiecare importante. Succesul ii spune ca a reusit sa inteleaga mecanismele universului si sa se adapteze la ele. Esecul, pe de alta parte, ii spune tot ce are nevoie despre lipsurile cu care inca se confrunta. Esecul poarta in el mult mai multa informatie decat succesul. Omul superior stie asta si este atent la cauzele adevarate ale esecului, care de cele mai multe ori sunt in el, nu in afara lui. El stie ca poate a ales gresit strategia, sau ca poate nu isi doreste din toata fiinta acel obiectiv.
Ceva special il defineste insa pe acest om. Chiar daca si-a vazut visul distrus, nu abandoneaza. Nu poate sa abandoneze. Suporta orice, dar merge inainte. Daca nu ii reuseste o strategie si nu isi atinge un vis astazi, el maine insista din nou. Daca lumea ii spune ca ceva este imposibil, el spune ca in acest caz o sa il atinga un pic mai tarziu, dar cu siguranta il va atinge.
Isi asuma riscuri – are asa mare incredere in oameni si in el incat risca totul. Risca sa piarda tot ce are pentru ca stie ca daca deja a reusit odata sa cladeasca, va reusi si a doua oara. Stie sa piarda fara sa renunte. Chiar daca cei din jur ii spun sa se opreasca pentru ca risca prea mult, el stie ca jocul este mai important pentru el decat castigul. Daca ar trebui sa aleaga intre castigul final si jocul in sine, ar alege jocul fara sa stea pe ganduri.
Omul superior daca este inconjurat de multime sau e singur in camera se comporta la fel. Pur si simplu se simte relaxat in ambele situatii. Nu cauta sa iasa in evidenta in mijlocul unui grup. Nu rade de ceilalti, dar nici nu sta rezervat facand pe desteptul. Pur si simplu se adapteaza. Cred ca acesta este cuvantul cheie care defineste cel mai mult acest model de om: adaptarea.
Atunci cand ceilalti oameni isi pun toata increderea in prieteni sau familie, omul superior stie ca nu are voie sa ceara nimanui nimic. Nu el este centrul universului, buricul pamantului. El stie ca nimeni nu s-a nascut ca sa il serveasca pe el, ca sa il faca pe el fericit. In orice relatie un asemenea om cere putin si ofera mult. Ii place sa ii faca pe altii fericiti, dar nu cere acelasi lucru de la ceilalti. Face contrar celor care spun “sa se comporte cu mine, asa cum ma comport eu cu ei”. El crede ca problemele lui sunt mai mici decat ale celorlalti, asa ca nu are voie sa ii incarce si el cu cereri.
Caracteristica mea preferata – poate si pentru ca am simtit-o numai pentru cateva momente in viata – este trairea prezentului. Omul superior nu se gandeste cu regret la trecut, nu zice ”ca bine a fost anul trecut, mult mai bine decat acum”. El stie ca fiecare moment are farmecul lui, daca stii sa il savurezi. Daca stii sa cauti ceva placut in fiecare clipa, o faci sa devina eterna. Viitorul nu il intereseaza decat pentru planificare. Nu se gandeste ca o sa ii fie bine in viitor. In viitor o sa ii fie exact asa cum o sa ii fie. Pentru el viitorul inseamna inca o zi in care va invata ceva nou. Isi propune obiective, dar le traieste deja din prezent. Momentul prezent e cel care ii face bucurie, nu viitorul sau trecutul.
Marius Simion, nlpmania.ro

NETLOG

http://ro.netlog.com/SensulVietii44/blog/blogid=1477827#blog

marți, 12 iunie 2012

RADIATIIlLE TELEFOANELOR MOBILE





 Dr. Calin Marginean - RADIATIIlLE TELEFOANELOR MOBILE








-----NU IRADIAZA TELEFOANELE MOBILE???

Este de rau , dar.... sunt la indemana si ....la purtator...
Dr. Călin Mărginean - un punct de vedere
IRADIAZA SAU NU IRADIAZA TELEFOANELE MOBILE?

Nu vreau să mă înţelegi greşit, drept pentru care vreau să îţi explic motivul pentru care EXTREM DE RAR caut să vorbesc la telefonul mobil (TM) ! Astfel - mie-mi sună foarte frecvent TM, fiind căutat de numeroase persoane
- sînt şi medic specialist de medicina muncii, iar ca specialist şi în igiena radiaţiilor pot să vă spun că iradierea prin telefonul mobil este cruntă, iar pentru un pacient cu cancer este total indezirabilă !

Caz concret :
- cînd eu te apelez să zicem pe tine utilizînd
TM, acesta emite între 1,9 - 3 GHz (Giga-Hertzi) ca să conecteze antena de telefonie mobilă, iar aceasta pe tine. 1,9 - 3 GHz înseamnă că TM emite între...1.900.000.000 si 3.000.000.000 de vibraţii pe... secundă, vibraţii care trec prin fiecare celulă a corpului meu, dar mai ales a capului /craniului / creierului..etc!
- dacă fac cum e corect şi te contactez corect, pot reduce iradierea cu 50%. Dar tot este ENORMA ! Ce înseamnă asta ? Ţin TM în mână, la distanţă de corp, cu mâna întinsă şi când am văzut că ai răspuns, ABIA ATUNCI îl pun la ureche !
- însă
DACĂ îl ţin la ureche să ţârâie pînă când tu răspunzi, îmi "prăjesc" efectiv creierul !!!
- pe de altă parte să presupunem că eu te apelez pe tine şi DUPĂ CE ai răspuns, ABIA ATUNCI am pus TM la ureche. NU UITA că bolta craniană (adică oasele parietale şi temporale) au o formă de... antenă parabolică, care concentrează undele în baza gâtului (adică în glanda tiroidă), în sâni şi în vârful plămânilor = zonele cele mai afectate DUPĂ creier !
- invers : mă suni tu pe mine ! Eu, ca bărbat ţin TM în buzunarul de la pantaloni.
Să presupunem că merg pe lângă o şosea cu trafic intens şi nu aud TM care începe să-mi sune, ci îmi dau seama că o face, datorită faptului că l-am pus şi pe vibraţii.
 
Pâna îl aud, duc mâna la buzunar, îl scot şi îl duc la ureche, TOATĂ zona bazinului meu a fost iradiată drastic ! Aşa azi, mîine, 10 ani...!!!
- SĂ NU CUMVA să uiţi că iradierea este CUMULATIVĂ, deci se ÎNSUMEAZĂ orice doză "încasată" !!!
- da, TM obişnuite iradiază zdravăn, însă şi mai zdravăn iradiază TM cu internet pe ele (cele sofisticate şi "cu pretenţii"), dar cel mai mult iradiaza stick-urile ("wirelles") de conectare la internet prin unde !!!

- avînd în vedere cele de mai sus, plus faptul că persoanele mai mici de 18 ani sunt cu atît mai vulnerabile iradierii, cu cît vîrsta e mai mică, ar fi bine ca cei mici să nu aibă acces la
TM, sau să-l utilizeze cît mai rar.
Frecvenţa cancerelor cerebrale în România este într-o drastică creştere şi mai ales la copii. Oare este întîmplător ???
...drept pentru care în ceea ce mă priveşte
NU sînt paranoic (părerea mea !), dar caut din răsputeri să mă protejez la rându-mi în faţa iradierii produsă de TM, ca să NU fac la rîndu-mi cancer !!!... din această cauză, de regulă, păstrez legătura directă cu cei care mă caută pe această cale !
Îţi doresc numai bine şi sănătate.
 
                
* Pace mintii, liniste sufletului si trezire din ignoranta!*
* Soare in suflet si in zambet iti doresc!
Bebe